Biserica Cer Deschis

Cuvinte noi de 14 februarie…

Cuvinte noi de sf. Valentin!

Uneori înveţi cuvinte care nu au nici o relevanţă, ci doar sună frumos. Alteori însă afli de cuvinte care parcă descriu atât de puternic ceea ce vezi că se întâmplă sub ochii tăi!

Iată unul:

coalescenţă: “Aderare a unor părţi care erau divizate în mod natural sau accidental pentru a forma un tot unitar”

Este ceea ce am văzut că s-a întâmplat în biserica noastră acum de sf. Valentin! Oameni care s-au unit pentru a realiza ceva ce necesita efortul tuturor.

Mulţumesc pentru unitatea pe care aţi arătat-o, pentru dedicare, pentru rugăciuni, pentru jertfele voastre, pentru zâmbetele voastre, pentru tot! Fie ca mărturia inimilor noastre unite în dragoste să arate tuturor că Iisus este Fiul lui Dumnezeu!

“Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într’un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o, cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Efeseni 4

Păşuni verzi şi ape de odihnă…

păşuni verzi...

Psalmul 23

“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.”

“Păşuni verzi şi ape de odihnă”… Doamne, da’ Tu nu vezi câte sunt de făcut?! Nu vezi câte am azi în agendă? Auzi, “ape de odihnă”… Da’ un Red Bull nu ai?!

Atunci când eşti un om ca mine (care trebuie mereu să aibă o sarcină de îndeplinit, a cărei finalizare să îţi dea satisfacţie) slujirea în biserică poate deveni obositoare… Prea multe de făcut, prea puţine resurse, prea puţin timp… Schimbările sunt lente, oamenii sunt… oameni…

Şi atunci oboseşti…

Şi când vine dimineaţa nu ai nici un chef să începi ziua… Sună ceasul, îl opreşti şi te bagi înapoi sub pătură, căutând în adâncul inimii tale motive pentru a te scula… Singurul efort pe care eşti în stare să îl faci e să respiri… Poate nici asta… Singurul mirosul de cafea proaspătă (mersi Ane!) te face să părăseşti căldura culcuşului…

Dar aici El intervine… Şi poate ceea ce aveam nevoie să aud cel mai mult, asta îmi soseşte în cutia poştală! “Dragostea Lui pentru tine este atât de mare încât nici nu poţi să îţi dai seama! Rămâi în El!”

Aşa cum i-a deschis ochii Agarei să vadă izvoarele de apă, aşa mi-i deschide mie azi pentru a-mi reaminti că odihna în El nu e un concept teoretic ci o realitate a vieţii de ucenic al lui Iisus.

Aşa că… Task-driven sau love-driven? Condus de faptul că e ceva de făcut sau condus de dragostea Lui cea mare?

Dacă mă las condus doar de ceea ce trebui realizat, obosesc şi curând rămân fără energie, sec şi gol, gata să renunţ. Odihna în El e doar o vorbă fără conţinut…

Dar dacă îmi amintesc de dragostea Lui cea mare, dragostea Lui pentru mine şi apoi dragostea Lui pentru cei de lângă mine, atunci mă pot lăsa condus la păşuni verzi şi la ape de odihnă ŞI DE ACOLO VOI SLUJI!!!

Doamne, înviorează-mi azi sufletul! Adu-mi aminte Cui slujesc şi de ce o fac. Aminteşte-mi Doamne de dragostea Ta cea mare, şi ajută-mă şi azi să îmi găsesc refugiul şi tăria în Tine. Ajută-mă să iau jugul Tău, şi să îmi pot cu adevărat găsi odihna în Tine!