Posibilitatea schimbării este esența speranței!

.

John Ortberg

.

.

Aceasta este tema pentru cursul de ucenicie pentru cele care s-au botezat recent la noi la biserică!

A început o noua săptămâna cu Iisus! Așa cum va spuneam si duminica, chemarea pentru noi este ca si in săptămâna aceasta sa trăim demonstrând ca Îl cunoaştem pe El.

Lucrând mai demult la Alege Viața, am citit un articol despre comportament. Acolo se vorbea despre ce anume determina comportamentul unei persoane – şi anume valorile acelei persoane. Factorul determinant pentru valori apoi era ceea ce credea acea persoană. Iar ceea ce credea acea persoană se baza pe relaţiile acelei persoane, în special pe  relaţia cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, cel ce are o relaţie cu Dumnezeu are în el “gândul lui Dumnezeu” ceea ce îi determină valorile în viaţă, ceea ce va avea un impact radical asupra comportamentului.

Uneori noi încercăm să schimbăm DOAR comportamentul – fără a ne mai gândi la ceea ce este sub suprafaţă… Aşa e parcă mai simplu: dau un set de reguli de comportament (a se citi legi!) şi fiecare este „măsurat” după cât de mult respectă acele legi… Dar pe termen lung, un comportament schimbat pe baza presiunii externe nu va aduce la o schimbare reală a vieţii unui individ, ci cel mult vom avea nişte actori foarte buni printre noi…

Aşadar rugăciunea mea nu este neapărat ca toţi să ne comportăm creştineşte săptămâna aceasta, ci ca toţi să trăim vieţi ca o jertfă pentru El, vieţi transformate prin „înnoirea minţii noastre”. O minte înnoită şi un trup dedicat lui Dumnezeu vor rezulta cu siguranţă într-un comportament plăcut lui Dumnezeu!

Al Său,

Adi C.

5.45: sună ceasul! First things first: cafeaua – mai tare ca de obicei.

Apoi de  mâncare la pisică, după care citirea din Biblie… Azi: Hagai, cap. 2

“În ziua aceea, zice DOMNUL Oştirilor, te voi lua pe tine, robul Meu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, zice Domnul, şi te voi face precum inelul cu sigiliu, căci pe tine te-am ales, zice DOMNUL Oştirilor.”

Un singur gând îmi stă în cap acum: Dumnezeu chiar vrea să mă folosească! El m-a ales şi vrea să lase “ştampila” Lui în lumea aceasta prin mine! Un pic parcă mă sperie acest gând cand mi-amintesc de viaţa mea. E bine totuşi că El mă foloseşte pentru a lăsa urmele Lui în viaţa celor din jurul meu.

În final, asta vreau să fie moştenirea mea în lumea asta: să fi trăit pentru El şi cu El astfel încât mulţi oameni să îl poată vedea şi cunoaşte pe Domnul nostru, Iisus Hristos, prin mărturia vieţii mele!

Tu ce vrei să laşi în urmă?

Uneori înveţi cuvinte care nu au nici o relevanţă, ci doar sună frumos. Alteori însă afli de cuvinte care parcă descriu atât de puternic ceea ce vezi că se întâmplă sub ochii tăi!

Iată unul:

coalescenţă: “Aderare a unor părţi care erau divizate în mod natural sau accidental pentru a forma un tot unitar”

Este ceea ce am văzut că s-a întâmplat în biserica noastră acum de sf. Valentin! Oameni care s-au unit pentru a realiza ceva ce necesita efortul tuturor.

Mulţumesc pentru unitatea pe care aţi arătat-o, pentru dedicare, pentru rugăciuni, pentru jertfele voastre, pentru zâmbetele voastre, pentru tot! Fie ca mărturia inimilor noastre unite în dragoste să arate tuturor că Iisus este Fiul lui Dumnezeu!

“Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într’un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o, cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Efeseni 4

păşuni verzi...

Psalmul 23

“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.”

“Păşuni verzi şi ape de odihnă”… Doamne, da’ Tu nu vezi câte sunt de făcut?! Nu vezi câte am azi în agendă? Auzi, “ape de odihnă”… Da’ un Red Bull nu ai?!

Atunci când eşti un om ca mine (care trebuie mereu să aibă o sarcină de îndeplinit, a cărei finalizare să îţi dea satisfacţie) slujirea în biserică poate deveni obositoare… Prea multe de făcut, prea puţine resurse, prea puţin timp… Schimbările sunt lente, oamenii sunt… oameni…

Şi atunci oboseşti…

Şi când vine dimineaţa nu ai nici un chef să începi ziua… Sună ceasul, îl opreşti şi te bagi înapoi sub pătură, căutând în adâncul inimii tale motive pentru a te scula… Singurul efort pe care eşti în stare să îl faci e să respiri… Poate nici asta… Singurul mirosul de cafea proaspătă (mersi Ane!) te face să părăseşti căldura culcuşului…

Dar aici El intervine… Şi poate ceea ce aveam nevoie să aud cel mai mult, asta îmi soseşte în cutia poştală! “Dragostea Lui pentru tine este atât de mare încât nici nu poţi să îţi dai seama! Rămâi în El!”

Aşa cum i-a deschis ochii Agarei să vadă izvoarele de apă, aşa mi-i deschide mie azi pentru a-mi reaminti că odihna în El nu e un concept teoretic ci o realitate a vieţii de ucenic al lui Iisus.

Aşa că… Task-driven sau love-driven? Condus de faptul că e ceva de făcut sau condus de dragostea Lui cea mare?

Dacă mă las condus doar de ceea ce trebui realizat, obosesc şi curând rămân fără energie, sec şi gol, gata să renunţ. Odihna în El e doar o vorbă fără conţinut…

Dar dacă îmi amintesc de dragostea Lui cea mare, dragostea Lui pentru mine şi apoi dragostea Lui pentru cei de lângă mine, atunci mă pot lăsa condus la păşuni verzi şi la ape de odihnă ŞI DE ACOLO VOI SLUJI!!!

Doamne, înviorează-mi azi sufletul! Adu-mi aminte Cui slujesc şi de ce o fac. Aminteşte-mi Doamne de dragostea Ta cea mare, şi ajută-mă şi azi să îmi găsesc refugiul şi tăria în Tine. Ajută-mă să iau jugul Tău, şi să îmi pot cu adevărat găsi odihna în Tine!

If you don’t take control of your life,
someone else or something else will…

Lew Worrad

Moartea nu este finalul!

Ioan 11:25, 26; 1 Corinteni 15:55-58

Acesta este visul pe care Dumnezeu mi L-a dat in noiembrie 2007. Cat de departe suntem de acest vis, acum incercam sa evaluam si sa ne dam seama…

Voi ce credeti, putem face aceasta viziune sa devina realitate in biserica Cer Deschis?

Scrieti-mi parerea voastra!

Al Sau,

Adi C.